Trec anii… O alta unitate (care are oarecare legatura cu prima), scoate la concurs un alt post, desi nu mai bun decat actualele, cu perspective insa.

De data aceasta, lasand prietenia la o parte, fetele incep batalia pentru postul respectiv. (Conform fisei acestui post, el nu putea fi ocupat decat prin numire. Ori in Romania, daca nu ai pe cineva acolo sus sa te iubeasca, poti astepta mult si bine numirea).

Bad end pentru personajele noastre… Cand toata lumea era convinsa ca totul s-a aranjat, bomba!  Prin numire, direct de la Bucuresti, pe post soseste un personaj dinafara companiei (nu v-am spus, dar compania respectiva este in restructurare), cu mai putina vechime si experienta in domeniu decat personajele anterioare.

Si pentru ca romanul are multe vorbe de duh, voi incheia tot cu un proverb:” Daca dai, ai” (post).

Odata familiarizati cu oraselul, ne-am reintors la hotel. N-as vrea sa ma suspecteze cineva de reclama gratuita, dar, sejurul la hotelul “Nicoleta” a fost o reusita din toate punctele de vedere. Este un hotel particular, dotat cu piscina proprie (si fapt foarte important, la ea au acces doar cei cazati in hotel) si sauna, cu doar 16 camere. Clientii, doar unul si unul, de ma intrebam uneori cum de aterizasem noi acolo (rezervarile se fac cel putin cu 2 luni inainte, majoritatea clientilor venind an de an). Atmosfera a fost in permanenta una de familie, intretinuta si de amabilitatea gazdelor.

Seara, in piscina cu apa termala, se incingeau adevarate meciuri de polo iar cei care nu agreau jocul cu mingea se lansau in dispute politice sau fotbalistice. (Tot in piscina, bineinteles). Astfel, nu era de mirare ca, spre ora 1, saracul proprietar incepea sa dea roata bazinului, doar-doar ne vom indura sa mergem in camerele noastre pentru a putea si el sa schimbe apa.

Si asa, mai cu o baie in piscina, mai cu o vizita in Oradea sau la Baile 1 Mai (aici se afla celebrul lac termal cu nuferi), s-a scurs vacanta noastra in Ardeal si a sosit ziua plecarii. Ne-am luat la revedere de la amabilele noastre gazde cu promisiunea sincera ca ne vom reintoarce anul viitor.

Traseul de intoarcere a cuprins si vizita la “Pestera ursilor” si Cetatea Devei (pe care insa nu am putut-o vizita, fiind inchisa pentru renovare).

Cum ne doream sa strabatem Transfagarasanul, am poposit o noapte la o pensiune in Cartisoara, o localitate la poalele Transfagarasanului dinspre Sibiu. Si aici am dat peste gazde deosebit de amabile.

Dupa o odihna binemeritata, dimineata am pornit sa traversam muntele.

Construit intre anii 1970-1974, Transfagarasanul serpuieste curajos, luindu-se la tranta cu muntii. Strabatandu-l si admirandu-i frumusetile, nu poti avea decat admiratie pentru munca titanica depusa pentru constructia lui. (Pentru mai multe informatii, accesati link-ul: http://www.romanianmonasteries.org/ro/romania/muntii-fagaras).

Nu poti trece Transfagarasanul fara sa te opresti la  Barajul Vidraru si lacul cu acelasi nume, unul dintre cele mai mari din Europa, la Cascada Balea sau lacul  glaciar Balea ( aici era asa de frig, incat, desi imbracati ca de iarna, n-am rezistat decat pret de cateva fotografii).

Pacat de frumusetile acestor munti, daca nu ne pricepem sa le promovam si sa le intretinem. Imi pare rau ca nu am facut fotografii cu cosurile de gunoi de pe marginea drumului, pline ochi (unele chiar incepusera sa se reverse).

Cu regretul ca parasim acele minuni, am coborat in Curtea de Arges, orasul cu vestita ctitorie a lui Neagoe Basarab-Manastirea Curtea de Arges-constructie de legenda (n.a. – Legenda mesterului Manole ).http://www.romanianvoice.com/poezii/balade/mesterul_manole.php

Dar cum calatorului ii sta bine cu drumul, ne-am continuat si noi calea spre casa, fara evenimente notabile pe traseu. Cu exceptia poate a faptului ca ne-am cam invartit in jurul cozii in Ploiesti, cautand indicatoare pentru drumul spre Buzau,sau statul cu zecile de minute in coloana asteptand sa treaca coloana de pe sensul opus.(Din cauza unor lucrari la drum, circulatia se desfasura pe un singur sens).

Si asa taras-grapis (un drum pe care trebuia sa-l facem in aproximativ 2,5 h, l-am facut in 5), am ajuns ACASA.